Astăzi vreau să vă scriu despre emoții, ce sunt ele și cum le gestionăm, ce facem dacă simțim că o luăm razna sau ne simțim pur și simplu copleșiți.
În primul rând să clarificăm ce sunt emoțiile: dex spune că “emoția este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, insoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.”
Mai neștiințific emoțiile sunt defapt stări psihologice complexe care sunt simțite ca schimbări fizice și fiziologice, și care ne influențează gândirea și comportamentul.
Emoțiile iau naștere în sistemul limbic, o parte a creierului care cuprinde mai multe zone, și care se dezvoltă complet până la vârsta de 3 ani (printre multe altele, de aceea este complet ilogic și nefiresc să ne așteptăm ca copii să își gestioneze emoțiile la vârste atât de fragede). Emoțiile au un impact mai mare asupra comportamentului nostru decât cogniția și luarea deciziilor raționale, pentru că aceștia sunt prelucrate de neocortex, care dezvoltă treptat, până în jurul vârstei de 28 ani.
O echipă de cercetători finlandezi a demonstrat că emoțiile nu se petrec doar în mintea noastră ci și în corpul nostru. Acest studiu a fost realizat pe 700 de participanți din Finlanda, Taiwan șiSuedia. Rezultatele studiului au fost similare la toate persoanele indiferent de naționalitate, cultură, sex, religie, etnie (aici puteți găsi toată cercetarea în cazul în care vă interesează: https://www.pnas.org/content/111/2/646).
Astfel putem afirma că emoțiile generează o activitate complexă la nivelul creierului și au abilitatea de a influența sau distorsiona senzația, percepția, atenția, gândirea, memoria, și produc schimbări în tot corpul nostru – schimbări în sistemul miscular, schimbări ale expresiei faciale, schimbări în tonul vocii sau în nivelul de energie (de ex.dacă suntem fericiți simțim mai puțin durerea, adică toleranța noastră la durere crește semnificativ, tindem să avem o postură dreaptă, o expresie facială luminoasă; dacă simțim furie adesea atenția este diminuată, memoria și gândirea distorsionată, putem simți bătăile inimii și respirația crescând, ne poate cuprinde un val de căldură, de obicei mușchii feței se încruntă etc.
Care este scopul emoțiilor?
Unul foarte important: emoțiile sunt defapt motorul nostru interior; ele ne ajută să ne mobilizăm și să acționăm, să luăm decizii, să evităm pericolele, să supraviețuim și să prosperăm, și nu în ultimul rând să înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru.
Cum clasificăm emoțiile? Destul de simplu: există emoții pozitive și emoții negative.
De-a lungul aniilor, oamenii de știință și experții din domeniu nu s-au putut înțelege care sunt exactacele sentimente care se regăsesc la oameni indiferent de cultură, etnie, religie, dar totuși sunt câteva clasificări.
Paul Ekman, psiholog american, cercetător renumit în domeniul emoțiilor și în studierea microexpresiilor faciale, spune că există 7 emoții primare sau emoții de bază: mirare, supărare, fericire, frică, dispreț, dezgust și furie. Acestea emoții pot fi regăsite peste tot în lume, adică sunt universale și sunt expirmate la fel.
Când vine vorba de emoții, un alt autor de renume este Robert Plutchik, care definește 8 emoții de bază: bucurie, încredere, frică, surpriză, tristețe, dezgust, mânie, anticipație (pentru cei interesați de detalii: http://www.uvm.edu/…/Plutchik’s%20Wheel%20of%20Emotions…).
Apoi mai este Daniel Goleman, care a scris cartea “Inteligența emoțională”, care a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei emoţiilor în dezvoltarea personalitãţii umane. Elclasifică emoțiile primare astfel: mânie, tristețe, frică, bucurie, iubire, surpriză, dezgust, rușine.
Nu am să detaliez aici emoțiile de bază, pornind de la premiza că toți dintre noi le-am experimentat deja pe toate 7 sau 8.
Oricum ar fi casificarea emoțiilor, suntem capabili să trăim 84000 de emoții.
Să ne întoarcem la clasificarea emoțiilor, care sunt fie pozitive (bucurie, iubire, încredere etc.) fie negative (dezgust, mânie,rușine etc.), după cum am menționat mai sus. Dar, indiferent dacă sunt pozitive sau negative, emoțiile pot fi funcționale sau disfuncționale. Diferența dintre aceste tipuri de trăiri sunt atât calitative, cât și cantitative. Funcționalitatea sau disfuncționalitatea este dată de experiența subiectivă, de cognițiile asociate – adică gânduri – fie ele iraționale sau raționale, precum de consecințele acestor emoții (cum sunt comportamentele de exemplu). Mai pe înțelesul tuturor, emoțiile negative funcționale au la bază o experiență subiectivă negativă și convingeri raționale, urmate de consecințe adaptative. Să luăm un exemplu: frica – sunt într-o drumeție și am văzut un urs destul de aproape de mine. Îmi este frică și îmi trece prin cap că poate ursul mă va ataca, așadar drept consecință comportamentală voi încerca să nu deranjez ursul și să mă îndepărtez de el sau să îl evit.
Emoțiile negative disfuncționale indică și ele o experiență subiectivă negativă, însă cu convingeri iraționale și consecințe dezadaptative. De exemplu vinovăția – s-a întâmplat să îmi pierd locul de muncă, și cred că este vina mea, eu nu sunt suficient de bun și valoros, toți ceilalți sunt mai buni și mai talentați etc., dar să mă simt mai bine mă voi duce să beau niște alcool și să uit de cele întâmplate.
Emoțiile negative funcționale sunt: îngrijorare, tristețe, nemulțumire, părere de rău, dezamăgire, remușcare, gelozie, regret. Emoțiile negative disfuncționale sunt: anxietate, depresie, furie, mânie, vinovăție, sentiment de rănire, gelozie morbidă, rușine. Diferența dintre emoțiile disfuncționale și cele funcționale foarte simplificat este că o emoție negativă funcțională te pune în mișcare, declanșează o acțiune în favoarea ta (fie comportamental, fie cognitiv), te ajută, iar emoția disfuncțională nu, de obicei nu este în favoarea ta, îți face rău.
Emoțiile nu pot fi controlate în mod direct pentru că nu putem acționa în mod direct asupra emoțiilor; nu putem să le diminuăm sau sa le amplificăm, pentru că emoția este un rezultat nu cauza în sine. Cauza o reprezintă gândurile noastre, iar efectul emoțiile trăite (ansamblul gând-emoție).
Prin urmare, dacă vrem să transformăm emoțiile negative în emoții pozitive este nevoie să ne gestionăm modul în care gândim. Este de la sine înțeles că nu putem exclude situațiile negative din viața noastră, dar putem să transformăm gândurile noastre în gânduri raționale despre evenimentul negativ, astfel generând consecințe adaptative. Până ajungem la performanța de a nu avea aceste gânduri iraționale, sunt alte metode și tehnici pe care le putem folosi pentru a diminua intensitatea emoțiilor, însă trebuie reținut că pe termen lung doar aceste tehnici nu vor fii îndeajuns. Astfel putem să încercăm
* exercițiile de respirație;
* exercițiile de relalxare;
* repetarea unor afirmații pozitive, mantre;
* relaxareamusuclaturii (ex.baie caldă);
* descărcarea fizică prin țipat, plâns, lovitul unor obiecte etc.;
* Yoga și sport;
* evitarea produselor care conțin cofeina; etc.
Acum să aruncăm o privire la aceste convingeri iraționale despre care tot vorbim. Acestea sunt formulate sub forma unor reguli generale, absolute (trebuie) și din ele rezulta 4 tipuri principale:
1. Catastrofarea – este evaluarea unui eveniment negativ ca fiind cel ma rău lucru care se poate întâmpla.
Alternativa raţională este evaluarea unui eveniment negativ pe un continuum.
Dacă ai 11 minute extra (știu, timpul este super prețios pentru noi toți) te invit să vizionezi acest video în care vei descoperi mai multe depsre catastrofare și ce anume poți face exact să schimbi acest lucru. Menționez într-o paranteză invizibilă că, este extrem de comună catastrofarea.
2. Toleranță scăzută la frustrate – se referăla evaluarea unei situații ca fiind intolerabilă adică imposibil de acceptat.
Alternativa raţională este evaluarea situaţiei ca fiind foarte dificil de tolerat, dar nu imposibil.
Despre toleranța scăzută la frustrare urmează să scriu mai detaliat într-un alt articol, deoarece este extrem de frecvent și comun.
3. Evaluare globală – se referă la tendinţa naturală de a ne evalua pe noi (incapabil / valoros), pe ceilalţi (buni / răi) şi realitatea înconjurătoare (dreaptă / nedreaptă), adică genul de gândire alb-negru.
Alternativa raţională este acceptarea necondiţionată.
4. Gândirea absolutistă – formularea absolutistă, în termeni de “trebuie”. “Sfânta treime” a nebuniei este formată din triada cognitivă:
– eu trebuie cu necesitate…
– ceilalti trebuie cu necesitate….
– în viață trebuie cu necesitate…
Sau varianta mai comună și probabil cel mai des întâlnită: ”musai să….” sau ”nu se poate să…” sau – preferatul meu ”trebuie să…” (și desigur aici urmeză ceva obligatoriu, și nu precum să mănânc, ci mai degrabă ceva de genul ”trebuie să îmi iau examenle astea”).
Alternativa rațională este formularea scopurilor și gândurilor în termeni de ar fi de preferat.
Să nu uităm că gândurile noastre sunt cauza emoțiilor pe care le simțim. Nu ne afectează o experiență negativă în sine, ci modul și felul în care ne raportăm la ea. Știu că e greu de digerat, dar cred că primul pas este să ne înțelegem gândurile și emoțiile ca să ne putem schimba comportamentele. Acest articol așadar consider că este un prim pas excelent. 🙂
