Studiile au arătat că atingerea piele-pe-piele sau atingerea fizică (precum îmbrățișarea, mângâierea) este unul dintre cele mai importante stimulente necesare pentru dezvoltarea unui creier sănătos și a unui corp puternic.
Pornind de la această premisă, multe maternități au introdus deja așa-numita „oră magică” – imediat după naștere, bebelușul este pus în contact direct cu pielea mamei sau a tatălui. Acest gest contribuie la formarea unei legături și a atașamentului între copil și părinte, reduce anxietatea și facilitează alăptarea.
Îmbrățișările cresc încrederea în sine, reduc frica, anxietatea și emoțiile negative în general, și, nu în ultimul rând, îmbunătățesc relația părinte-copil, promovând un stil de atașament securizant.
Studiile desfășurate de-a lungul anilor cu copii instituționalizați arată că acești copii se confruntă cu numeroase probleme de dezvoltare, inclusiv la nivel cognitiv și motor. Mai mult, ei prezintă adesea o stimă de sine scăzută, o predispoziție către anumite tulburări mintale, consum de alcool și substanțe, tulburări de comportament și o mai mare înclinație spre comportamente delincvente. Au o imagine de sine distorsionată, un autocontrol redus și mecanisme de coping mai puțin adaptative. Acest lucru nu este deloc surprinzător, având în vedere că mulți dintre acești copii petreceau 20–23 de ore pe zi în pătuț, interacționând minim cu personalul – doar în timpul hrănirii sau spălării. Totuși, studiile și literatura de specialitate au contribuit semnificativ la schimbarea acestor condiții și la conștientizarea importanței contactului fizic.
Grație acestor cercetări, s-a descoperit că, atunci când bebelușii instituționalizați primeau zilnic 20 de minute suplimentare de stimulare tactilă (atingere) timp de 10 săptămâni, obțineau scoruri mai mari la testele de dezvoltare. De asemenea, studiile au arătat că nu orice fel de atingere este benefică; cele mai eficiente și cu impact pozitiv sunt îmbrățișările și mângâierile.
O îmbrățișare de doar 15 secunde declanșează eliberarea de oxitocină, cunoscută și sub denumirea de „hormonul iubirii”. Însă oxitocina face mai mult decât atât – ea stimulează și creșterea. Când nivelul oxitocinei crește, se intensifică și nivelul altor hormoni de creștere, precum IGF-1 (factor de creștere asemănător insulinei) și NGF (factor de creștere nervos).
În plus, oxitocina poate susține sistemul imunitar prin reducerea concentrației plasmatice a hormonilor tiroidieni, favorizând astfel o vindecare mai rapidă a rănilor.
Aceasta reduce nivelul hormonilor de stres și poate contracara efectele anxietății. În perioade de stres, corpul nostru secretă cantități mari de cortizol – hormonul stresului. La naștere, sistemul nervos al copiilor nu este suficient de matur pentru a regla singur emoțiile; ei vor învăța acest lucru mai târziu, într-un mod eficient și adaptativ. Când un copil este lăsat să plângă perioade îndelungate („să-l lăsăm să plângă până se liniștește singur” sau „să învețe să se liniștească singur”), ori când trebuie să înfrunte emoții negative de unul singur, nivelul cortizolului devine toxic și afectează sănătatea fizică și mentală a copilului.
Studiile arată că o expunere excesivă la hormonii de stres poate slăbi sistemul imunitar și poate afecta raționamentul, memoria și vorbirea mai târziu în viață. Îmbrățișările, pe de altă parte, stimulează eliberarea de oxitocină, reducând astfel nivelul hormonilor de stres și prevenind efectele lor negative.
Te invit să îți îmbrățișezi copilul cât mai des pentru a construi un atașament sigur și pentru a susține dezvoltarea sa armonioasă.
Acesta este doar un punct de vedere interesant. Reflectează asupra acestor cuvinte și întreabă-te: Este adevărat pentru mine? Funcționează pentru mine? 🦋
