Adică majoritatea reacțiilor noastre în anumite situații își au originea în traumele suferite de-a lungul vieții, fie că le conștientizăm, fie că nu.
Mergi pe stradă și vezi un câine vagabond înfometat, așezat trist, care pare că mai degrabă cerșește afecțiune decât mâncare.
Ce faci? Ce simți? Îți continui drumul fără măcar să-ți întorci capul spre el? Sau te apleci, îl mângâi cu o mână, în timp ce cu cealaltă cauți ceva de mâncare în rucsac?
Ești martorul unei scene în care un vecin este agresiv verbal cu soția și copiii săi, țipă și înjură, gesticulează violent, poate chiar amenință cu pumnul.
Ce faci? Ce simți? Te enervezi? Te înfurii? Simți că ai vrea să te duci la el și să-l oprești, să-i protejezi familia? Sau te simți amenințat și în două secunde devii invizibil, de teamă să nu te implici într-o situație nedorită? Te tulbură scena? Ești complet indiferent?
Ce simți? Ce gândești?
În fiecare zi ne regăsim în situații diferite în care avem tendința să ne comportăm așa cum am învățat, cum ne-am obișnuit de-a lungul anilor, pe baza experiențelor trăite.
Dacă unui copil i se spune „Nu plânge!” atunci când se rănește (fizic sau emoțional – nu contează), pentru că este ceva rău, negativ, și poate chiar va fi pedepsit pentru asta, va învăța să nu o facă. Iar ca adult, nu va acționa diferit. E destul de logic, nu?
Traumele sunt, practic, acele evenimente, trăiri, situații care ne definesc comportamentul și ne schimbă modul de a gândi.
Omul este o ființă extrem de complexă, și totuși simplă: caută plăcerea și evită pedeapsa sau consecințele negative.
Dacă ceva l-a rănit în trecut, va face tot ce poate ca să evite o situație similară în viitor.
În general, reacțiile negative repetate ascund traume. Creierul nostru este inteligent și încearcă să evite trauma.
Însă cheia și soluția constă tocmai în a aduce trauma la suprafață și a o vindeca, pentru că astfel apare schimbarea profundă.
Recunoașterea prezenței unei traume – față de sine și față de ceilalți – este deja jumătate din drum spre rezolvare.
Trebuie doar să fim atenți la noi înșine și să fim sinceri – oricât de inconfortabil sau dureros ar fi –, pentru că vindecarea este eliberatoare și catartică. 🦋
